Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

image Mitul nr. 1: „Reumatologia se ocupă cu oasele”.

Dr. Lucian Muflic, medic specialist reumatolog Ovidius Clinical Hospital ne spune: „Parţial adevărat! Afecţiunile reumatologice implică o serie de manifestări osteo-articulare, artrita fiind un element-cheie pentru majoritatea cazurilor. Tumefacţia articulară, însoţită de roşeaţa locală, durere, caldură locală şi impotenţă funcţională, reprezintă un semnal de alarmă şi de cele mai multe ori motivul prezentării la medic. Implicarea osoasă (de exemplu: osteoporoza) de asemenea, ne pune în situaţia de a diferenţia acest tip de afectare de alte boli care vor necesita consultul altor specialităţi.”

Mitul nr.2: „Am aslo crescut…înseamnă că am reumatism?”

Dr. Lucian Muflic: „Strict medical termenul de „reumatism” nu există. Putem vorbi de Reumatism Articular Acut, o boală a adolescentului şi a adultului tânăr care apare după o infecţie (de tip angină de obicei) parţial rezolvată la copil, dar din ce în ce mai rară în prezent, poate şi datorită utilizării pe scară largă de la vârste fragede a antibioticelor cu spectru larg. Pe de altă parte, boala cea mai cunoscută în reumatologie este Poliartrita Reumatoidă, o afecţiune complet diferită de cea descrisă mai sus, dar uşor de confundat în accepţiunea populară. Este o boală inflamatorie, autoimună, sistemică, care debutează în general între 30-50 de ani, care din punct de vedere clinic presupune apariţia artritei de obicei la nivelul articulaţiilor mici ale mâinilor, fiind o artrită erozivă, invalidantă în special în evoluţia de lungă durată fără tratament. De asemenea, termenul de „reumatism” poate fi interpretat medical în multe cazuri prin afectare de tip artrozic a cartilajului cu formare în timp de „os nou”, îngustare a articulaţiei, până la semianchiloză şi anchiloză. Poate fi meteosensibilă şi implică de multe ori ca mecanism de iniţiere şi întreţinere aspecte mecanice (unul din factorii importanţi fiind greutatea), deşi ele nu pot explica în toate cazurile modalitatea prin care au apărut. Cel mai bun exemplu ar fi artroza genunchiului (gonartroza), sensibilă la creşterea în greutate a pacientului”.

Mitul nr. 3: „Am mai fost la reumatolog şi mi-a făcut proceduri….”

Dr. Lucian Muflic: „Diferenţierea între reumatologie şi balneofizioterapie este un element foarte important pentru orientarea pacientului şi pentru o îndrumare eficientă. De balneofizioterapie beneficiază atât pacienţii reumatologici dar şi cei neurologici – de exemplu, aspectul recuperării funcţionale fiind crucial pentru aceştia, în special pentru cei cronici (aşa cum sunt majoritatea pacienţilor reumatologici), dar şi pentru afectările acute (de ex. sportivi). Reumatologia, ca parte a Medicinei Interne, şi numită de multe ori „medicala Ortopediei” îşi asumă rolul de a diagnostica şi trata mai ales pacienţii suferind de boli cu mecanisme de tip autoimun (poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, lupusul eritematos sistemic, artropatia psoriazică, scleroza sistemică, grupul vasculitelor, gută, etc), pacienţi pentru care tratamentul antiinflamator, imunosupresor şi/sau biologic, etc.,este cu adevarat necesar. Fără a generaliza în sens strict, reumatologul va diagnostica şi va trata pacienţii cu boli inflamatorii autoimune, iar balneofizioterapia are rolul de a completa tratamentul medicamentos prin proceduri de fizio sau kinetoterapie. În practica curentă, pacienţii vor fi îndrumaţi de către ambele specialităţi către specialitatea corectă, în cazul în care astfel de confuzii involuntare sunt create. Unul dintre avantajele noastre, aici la Ovidius Clinical Hospital este că medicii colaborează eficient pentru un tratament individualizat complet, adaptat la nevoile pacientului”.

Mitul nr.4: „Tratamentul injectabil este mai bun ca cel oral….”

Dr. Lucian Muflic: „Fiecare tip de tratament îşi are rolul său şi din acest punct de vedere trebuie să avem în vedere caracterul dinamic al bolilor. Majoritatea afectărilor reumatologice de tip inflamator evoluează cronic cu perioade de acutizare, perioade ce coincid cu momentele prezentării la medic. Este extrem de important tratamentul fazei acute, care de multe ori presupune un tratament injectabil, de atac în puseu. Tratamentul oral însă are un rol vital în controlul bolii din punct de vedere cronic, tratament care ar presupune scăderea frecvenţei atacurilor acute, dar şi intensitatea lor.

Mitul nr.5: „Bolile reumatologice sunt întâlnite doar la vârstnici”

Dr. Lucian Muflic: „Fals! Acesta este unul din miturile extrem de întâlnite în populaţia generală şi adevarata problemă poate fi generată de întârzierea prezentării la medic a vârstei mijlocii şi tinere, vârste ce pot de asemenea dezvolta probleme cu impact deosebit de mare asupra vieţii. Un exemplu elocvent în acest sens poate fi reprezentat de tânara cu lupus eritematos sistemic (LES) care ignoră afectarea articulară şi care rămâne ulterior însarcinată. Dezvoltarea ulterioară a nefritei lupice (adica a afectării renale din cauza lupusului), dar şi intrarea într-un episod de puseu al bolii vor complica în mod excepţional posibilităţile de management al bolii, având în vedere prezenţa fătului şi imposibilitatea administrării unor clase de medicamente. Acesta este doar un exemplu, dar cazurile de spondilită anchilozantă la bărbatul tânăr, artrita idiopatică juvenilă, unele din vasculite, scleroza sistemică, boala Lyme, dar chiar şi debutul devreme al unor boli considerate clasic ca aparţinând vârstei înaintate, confirmă acest lucru, ca şi afecţiunile din sfera reumatologiei pediatrice”.

Read more http://constanteanul.com/2014/ovidius-clinical-hospital-news-miturile-in-reumatologie/